joi, 29 noiembrie 2012

Venetia: Orasul iubirii

Venetia, orasul iubirii, Regina Adriaticii, Orasul Apelor, Orasul Podurilor sau Orasul Luminilor este unul dintre locurile ce trebuie neaparat vizitate cel putin o data in viata. Principalul oras al regiunii Veneto si al Italiei nord-orientale, Venetia a fost declarata, in 1979, patrimoniu al umanitatii de catre UNESCO.



Asezata la granita culturala cu Imperiul
Bizantin, si-a dezvoltat un puternic spirit de independenta care a dus la
formarea unui oras stat. Conducatorul guvernului era dogele (din latina dux),
teoretic ales pe viata, dar practic, adesea constrans sa renunte la propriul
mandat, ca urmare a unor rezultate nesatisfacatoare ale propriului guvern.

Venetia a reprezentat timp de o mie de ani
unul dintre cele mai importante orase-port, care au contribuit la inflorirea
comertului in toata lumea. In Venetia medievala se comercializau nenumarate
produse transportate pe cale maritima: matase, grane, condimente. De asemenea,
orasul a avut o puternica influenta in domeniul artelor, din timpul Renasterii,
pana la sfarsitul secolului al XVII-lea.

Astazi, Venetia este impartita in sase
cartiere: Dorsoduro, Santa Croce, San Polo, San Marco, Cannaregio si Castello,
cuprinzand 118 insule, 354 poduri si 177 canale. Piata San Marco poate fi
considerat centrul centrului ora?ului, una dintre cele mai frumoase din lume.
Aici se gaseste Bazilica San Marco, Palatul Dogelui si clopotnita bazilicii. Un
alt simbol al orasului este Podul Rialto pe care se gasesc numeroase magazine
(ca peste tot in Venetia, de altfel).



La intrarea in oras se poate auzi aceeasi
intrebare pe buzele tuturor turistilor neinitiati: Incotro spre piata San
Marco? Dar Venetia trebuie savurata in intregime. Labirintul de canale,
stradutele inguste ticsite cu magazine si cafenele, privelistile de neegalat si
sentimentele pe care ti le trezeste acest oras sunt toate motive excelente
pentru a te trezi dimineata devreme si a face un tur de oras inainte de sosirea
hoardelor de turisti. Nici un rasarit de soare nu va fi la fel odata ce ai
vazut unul din piata San Marco. Nici o plimbare cu barca nu te va mai
impresiona odata ce te-ai plimbat pe canalele orasului.

Desi majoritatea ghizilor nu iti recomanda
sa ratacesti in orasele mari ale lumii, in Venetia trebuie sa te pierzi macar o
zi. Orasul nu poate fi savurat cu adevarat decat daca te aventurezi fara harta
prin multimea de stradute laturalnice, alei, canale si piete. Nu cauta sa
ajungi undeva anume in aceasta zi, aici este locul perfect sa te plimbi ore in
sir, pretinzand ca stii unde te aflii.



Priveste minunatiile unui oras construit pe
177 de insule si savureaza un espresso intr-una din nenumaratele cafenele cu
vedere la mare, intr-o zi insorita. Treci pe langa palatele plutitoare si
casele asezate pe stalpi de lemn.

Obiectivele turistice sunt nenumarate:
fiecare straduta, fiecare cladire este un monument. Fiecare canal si fiecare
pod este o oportunitate fotografica, si la cele 354 de poduri si 150 de canale
e imposibil sa nu ramai impresionat. Dar pentru a nu te lasa coplesit de
forfota orasului, stabileste-ti dinainte muzeele si locatiile pe care vrei
neaparat sa le vizitezi si apoi savureaza-ti plimbarile in tihna. Iata cateva
locuri ce nu trebuie ratate in Venetia:



Basilica Di San Marco
Biserica San Marco este un loc de rugaciune
remarcabil, dar si o declaratie impresionanta a puterii comerciale. Construita
in secolul al IX-lea, biserica adaposteaste moastele Sf. Evanghelist Marcu,
furate din Alexandria si aduse la Venetia pentru a celebra independenta Venetiei
de sub hegemonia Imperiului Bizantin. Basilica are planul arhitectonic al
Bisericii Sf. Apostoli din Constantinopol, avand patru altare interioare la
care se poate sluji simultan. Unele mozaicuri suflate cu aur sunt cele
originale, facute dupa modelul mozaicurilor din Biserica Sf. Sofia din
Constantinopol si San Vitale din Ravenna.

Palatul Dogilor
Bine ati venit in centru de comanda al
Republicii Venetiene. Palatul Dogilor, un exemplu rar de arhitectura gotica
venetiana, este plin de comori care necesita zile intregi pentru a fi admirate
cum se cuvine, dar italienii, cu un spirit practic deloc caracteristic, au
introdus de curand un traseu dedicat pasionatilor de anecdote, macabru si
romantism. Denumit "itinerarul secret", acesta iti permite sa lasi
deoparte batalioanele de portrete si peisaje (pe care oricum nu ti le vei
aminti), purtandu-te in sumbra atmosfera a celulelor, a camerelor de tortura si
a birourilor Inchizitiei.


Nu uitati sa faceti o oprire si in celula
lui Casanova, din care acesta a evadat spectaculos, in 1775. Turul Palatului
Dogilor este completat de trecerea prin Puntea Suspinelor (numita astfel
datorita sunetelor de deznadejde pe care le auzeau trecatorii cand condamnatii
priveau ultima oara peste oras, in drumul spre carcerele intunecate) catre
temnita orasului. Locul arata si astazi la fel de sumbru si de inspaimantator.

De la Puntea Suspinelor se ajunge imediat
la Frezzeria. Aici, venetienii veneau pentru a-si achizitiona sagetile
("frecce"). In prezent, Frezzeria este una dintre principalele
"artere" comerciale ale Venetiei si are maximum trei metri latime. De
aici, vizitatorii isi pot cumpara sticla de Murano, faimoasele masti si
diferite alte suveniruri. Frezzeria este si una dintre cele mai democratice
alei comerciale din lume, boutique-uri de hiperlux fiind incadrate de magazine
de suveniruri (unde orice fleac costa mai mult de 20 de euro) sau agentii
imobiliare (unde poti plati si 700.000 de euro pentru un apartament cu confort
minim).

Si daca tot ai facut acest tur de forta,
odihneste-te si savureaza o masa tipic venetiana, intr-o atmosfera tipic
venetiana, la Ai Assassini. In acest micut restaurant, aflat pe o straduta din
spatele pietei San Marco, poti ajunge dupa ce ai trecut pragul unei usi gotice
si ai coborat cateva trepte inspre incaperea agitata, dezordonata, cu oale si
tigai atarnand de tavan. Odata ajunsi acolo, asezati-va pe o bancuta de lemn la
una din mesele lungi folosite la targurile venetiene. Atmosfera merita toti
banii



Daca plimbarea te-a epuizat, atunci
indrepta-te spre unul dintre numeroasele hoteluri de lux din Venetia. Un exemplu
de palat din secolul al XIV-lea ce a apartinut familiai Dogelui Danolo,
restaurat, sinonim cu splendoarea si romantismul orasului, este hotelul Danieli,situat la 7 minute de mers de piata San Marco. Covoarele delicate, candelabrele
din sticla de Murano, coloanele de marmura roz superb ornate si tavanele inalte
decorate cu frunze de aur lasa impresia de opulenta si lux.





vineri, 23 noiembrie 2012

Uleiul de macadamia: 5 beneficii uimitoare pentru piele

Uleiul de macadamia este un izvor de sanatate pentru pielea ta. Se obtine din nucile dulci si gustoase ale arborelui macadamia, originar din Australia, si, in ultimii ani, a devenit foarte popular in randul persoanelor care isi doresc sa aiba o piele frumoasa, intrucat are cea mai mare cantitate de acizi grasi mononesaturati dintre toate uleiurile presate la rece.

Iata care sunt beneficiile uimitoare ale uleiului de macadamia si grabeste-te sa-l testezi pe propria piele!

1. Mentine pielea supla

Uleiul de macadamia are cea mai mare concentratie de acid palmitoleic (acid gras esential omega 7). Este vorba despre un acid pe care organismul tau il produce in mod natural. In tinerete, nivelul de acid palmitoleic este ridicat, iar pielea este supla si catifelata, insa pe masura ce inaintezi in varsta, organismul nu mai produce atat de mult acid palmitoleic. Asa se explica de ce pielea ta devine mai aspra si isi pierde din suplete.

Foloseste regulat ulei de macadamia pentru a reda pielii tale frumusetea. Cand faci dus, poti masa uleiul direct pe pielea umeda sau poti adauga cateva picaturi in gelul de dus. De doua ori pe saptamana, este bine sa-ti faci un scrub din: ulei de macadamia, ulei esential in aroma preferata si putin zahar brun.

2. Hidrateaza pielea

Uleiul de macadamia hidrateaza pielea in profunzime. Spre deosebire de alte uleiuri naturale, acesta nu lasa urme grase si este absorbit imediat de piele. Daca ai buzele crapate sau mainile uscate, uleiul de macadamia va actiona direct la sursa problemei si o va trata.

Poti folosi cu incredere ulei de macadamia indiferent de tipul de piele, dar mai ales daca are tendinta de uscare.

3. Trateaza cicatricile, vergeturile si alte semne

Ai ramas cu vergeturi dupa sarcina sau ai o cicatrice inestetica? Iti recomandam sa folosesti ulei de macadamia, deoarece prin substantele pe care le contine, actioneaza la nivel celular pentru refacerea integritatii pielii.

Bogat in vitamine A1, B1, B2 si E, minerale si antioxidanti, uleiul de macadamia combate radicalii liberi, protejeaza celulele si contribuie la regenerarea lor rapida. Maseaza cateva picaturi de ulei in zona cu probleme in fiecare seara si in scurt timp vei observa o imbunatatire a aspectului pielii. Chiar si micile rani sau iritatii pot fi vindecate cu ulei de macadamia.

4. Amana aparitia ridurilor

Ridurile apar in momentul in care organismul tau nu mai produce suficient de mult colagen. Celulele de colagen sunt ca niste pernute care se ingramadesc unele langa celelalte pentru a sustine elasticitatea pielii. Odata ce numarul acestor celule scade, pielea nu mai este sustinuta optim si se rideaza, la inceput mai putin, apoi din ce in ce in ce mai mult.

Cu uleiul de macadamia, poti preveni aparitia ridurilor. Concentratia mare de acid palmitoleic si de acid oleic ajuta la prevenirea imbatranirii premature a pielii si amana aparitia ridurilor fine.

Pentru aceasta, este indicat sa masezi in fiecare seara pielea fetei si a gatului cu ulei de macadamia. Zona decolteului poate fi si ea rasfatata cu pretiosul ulei.

5. Regenereaza podoaba capilara

Daca pielea capului este sanatoasa, parul tau va radia de frumusete. Uleiul de macadamia are efecte benefice pentru scalp, oferindu-i vitaminele de care are nevoie pentru a permite regenerarea rapida a firelor de par. Maseaza scalpul cu ulei de macadamia si lasa-l sa intre in piele, apoi spala parul ca de obicei. Foloseste uleiul de macadamia si in masti de par.

Stiai cate beneficii are uleiul de macadamia?

Toamna 2012: 5 culori care se poarta in acest sezon

Garderoba ta de toamna arata an de an la fel, in sensul ca predomina hainele in culori terne, specifice sezonului rece: negru, maro, gri, albastru inchis, bej? 

Este bine daca se intampla asa, intrucat aceste culori nu se demodeaza niciodata, dar si mai bine ar fi daca ai avea curajul sa porti nuante indraznete, care sa aduca un strop de vitalitate garderobei tale. 


Iata cele mai hot 5 culori care se poarta sezonul acesta.




Galben mustar

Dupa ce toata vara ai avut de ales din multitudinea de piese vestimentare neon, acum a venit vremea sa alegi tonuri mai calde.

Iti recomandam sa optezi pentru galben mustar, una dintre cele mai frumoase nuante de toamna. Un palton galben mustar, o caciula in aceasta nuanta sau o esarfa colorata la gat iti pastreaza aerul fresh si modern chiar si in lunile reci.

Nuanta galben neon se potriveste de minune alaturi de negru, maro sau verde inchis.

Verde maslina

Nuanta verde maslina este asociata in general cu stilul military, dar poti gasi si piese vestimentare foarte feminine in aceasta culoare deosebita. La randul sau, verdele maslina poate avea diverse subtonuri, unele care inclina balanta catre galben, altele care inclina spre un verde-maro.

Indiferent ce nuanta alegi, asigura-te ca in garderoba ta se va regasi cel putin o piesa vestimentara in aceasta nuanta. Daca nu iti place sa porti haine in culoarea maslinei, opteaza pentru accesorii care sa aduca un strop de culoare tinutei tale: esarfe, bratari sau curele.

 Portocaliu ars

Timp de cateva sezoane, fie primavara, fie toamna, tangerine tango a dominat catwalk-urile, insa toamna aceasta designerii au mizat pe o nuanta ceva mai estompata: portocaliu ars sau caramiziu. 

Aceasta culoare surprinde chintesenta toamnei si aminteste de frunzele care isi schimba aspectul. 

Combina portocaliul ars cu nuante precum capuccino, maro inchis, bej, negru sau albastru.

 Rosu bordo

Rosul bordo este fara doar si poate cea mai cool nuanta a toamnei. Fie ca ii spui bordo, fie ca ii spui rosu sangeriu sau visina putreda, iti sugeram ca aceasta culoare sa nu lipseasca din garderoba ta de toamna.

Pe podiumurile de moda, rosul bordo a facut senzatie si multi stilisti cred ca va fi o culoare de top si in sezoanele viitoare.

Poti asorta rosul bordo cu nuante precum negru, gri si verde smarald, dar este bine sa stii ca se potriveste de minune si cu nuantele metalice.

 Albastru cobalt

Uita de albastrul electric sau de bleumarin. Toamna aceasta se poarta albastrul cobalt, o nuanta nobila si puternica, ce iti confera un look sofisticat si seducator.

Albastrul cobalt a fost inclus in toate prezentarile de moda. De la Balenciaga si Paco Rabanne, pana la Stella McCartney si Lanvin, aceasta nuanta a fost laitmotivul colectiilor de toamna-iarna 2012/2013.

Toamna aceasta se poarta albastrul cobalt in combinatie cu negru, roz pastelat, verde lime si alb, dar il poti asorta si cu nuante metalice, pentru a crea tinute chic, feminine si moderne.


duminică, 18 noiembrie 2012

Fițe pe unghii: catifea și cristale Swarovski


Specialiștii în domeniu au dezvoltat și lansat pe piață produse ce au devenit de la an la an mai revoluționare. Dupa extensiile de unghii și florile de acril aplicate pe unghii, un nou produs a apărut în industria fashion: catifeaua, care se poate aplica pe unghia naturală sau pe oja permanentă. Specialiștii spun că este ușor de întreținut, rezistentă la contactul cu apa și poate fi îndepărtată cu ușurință, fără a lăsa urme.
De asemenea, cristalele Swarovski prind din ce în ce mai mult teren, acestea fiind de diferite dimensiuni. Dacă granulele sunt mici, atunci acestea se aplică pe unghie. Dacă, în schimb, clienta optează pentru un cristal mai mare, atunci se face o gaură în unghie pentru modelarea dorită.

RAFINAMENT SI SIMPLITATE

Ce tinute au ales vedetele pentru o cina al fresco

Al fresco defineste stilul italian relaxat de a cina vara, in aer liber, intr-o companie placuta, la o masa savuroasa. Astfel, Peroni Nastro Azzuro a invitat weekendul trecut mai multe vedete la o cina al fresco, pentru a sarbatori incheierea proiectului de design si gastronomie, Collaborazioni. 
 Printre vedetele invitate la cina organizata de brandul italian s-au numarat Andreea Raicu, care a optat pentru o rochie maxi crem, cu o centura neagra,si Monica Barladeanu, care a ales un outfit mai edgy, respectiv o fusta maxi neagra, un top transparent si o jacheta de piele neagra, cu maneci scurte. Actrita si-a completat look-ul biker chic cu trei curele subtiri, suprapuse. Nutritionista Mihaela Birlic a preferat o tinuta putin mai eleganta, combinand o pereche de pantaloni albi, largi, cu un maiou alb si suprapunand peste el o camasa neagra, transparenta.
O aparitie eleganta a marcat si Mihaela Bucoviceanu, fondatoarea site-ului Molecule F, care a purtat o rochie de matase neagra, cu un detaliu mov supradimensionat in partea de sus.Misiunea proiectului Collaborazioni a fost aceea de a crea o masa ideala al fresco, prin implicarea a trei artiști talentati, impreuna cu trei bloggeri care le impartasesc pasiunea pentru design si gastronomie.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

ECONOMIA ROMANIEI IN PERIOADA CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Economia Romaniei in perioada celui de-al doilea razboi mondial cuprinde trei subperioade : prima , cea a starii economice a tarii sub presiunea Germaniei si a declansarii celui de-al doilea razboi mondial ; a doua priveste economia tarii in cursul participarii la razboi impus de Axa , a treia subperioada cuprinde economia din momentul intoarcerii armelor impotriva Reich-ului nazist si a luptei alaturi de Alianta antifascista .
Starea economica a Romaniei sub presiunea Germaniei naziste si a declansarii celui de-al doilea razboi mondial (1939-1941)
Sfarsitul anilor 30 a gasit soocietatea romanesca strabatuta de numeroase tensiuni economice sociale si economice ,sociale si politice , si intr-un context deosebit de complicat.Ofensiva politica, economia si amenintarile militare ale puterilor Axei se intateau pe zi ce trece .
In acest timp economia romanesca ,agrar- industriala, se caracterizeaza printr-un nivel destul de scazut al dezvoltarii. In 1937 , industria si mineritul produceau ceva peste o treime destul din venitul national , pe4 cand agricultura si silvicultura au mult peste o jumatate , populatia activa era ocupata in productia agricola.
Proprietatea taraneasca era faramitata s-a constatat ca in 1938 in 11950 de gospodarii plugul lipsea din circa 54% , iar prapa din 63% situatia in agricultura in Romania in comparatie cu alte tari.
TARA Valoarea invetariului tehnic agricol Productia mewdie de grau Indicele productiei de grau
Romania 1000 860 100
Bulgaria 2000 1320 154
Polonia 3000 1440 168
Germania 15000 2070 241
Elvetia 42000 2250 262
Pe taram industria se ramarca faptul ca industria constructiilor de masini si a prelucrarii metalelor era slaba din aceasta cauza in ajunul celui de-al doilea razboi mondial 95% din masinile unelte folosite preveneau din import .La import comertul era dominat de agricole industriale finite iar la export de produse agricole, petrol si lemn. Romania era a 2 tara producatoare de petrol din Europa.
Paralel cu acestea ce-a de-a doua jumatate a celui de-al patruleadeceniu al secolului al XX-lea se caracterizeaza printr-un insemnat proces de concentrare a capitalului si in domeniul bancar . Din 841 de societati bancare si de credit existente in 1937 in anul 1939 se mai numarau doar 753(plus Banca Nationala). Pana in 1939 in capitalurile straine din Romania prelevau cele engleze , franceze, olandeze, belgiene iar capitalul german incepuse sa revina datorita opozitiei guvernelor Romaniei si a Politicii corporatiilor occidentale

ECONOMIA ROMANIEI IN TIMPUL PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

Situatia industriei, agriculturii, comertului, finantelor publice si a circulatiei monetare
Declansat in iulie 1914 prin atacarea Serbiei de As.-Ungaria el a antrenat treptat 28 de tari luand un caracter mondial. Daca pentru marile puteri constituite in doua mari blocuri politico-militare Puterile Centrale (Germania As.-Ungaria) si Antanta (Franta, Anglia, Rusia) participarea la razboi urmarea reimpartirea coloniilor, a sferelor de influenta si a pietelor, pentru statele mici si mijlocii cum era si Romania participarea la razboi a avut cu totul o alta semnificatie. Statele mici si mijlocii ce au fost antrenate la marea conflagratie mondiala- urmarea sa-si realizeze statul national (Polonia, Iugoslavia), Cehoslovacia) sau sa-si deserveasca unitatea si statul national cum era cazul Romaniei, mai mult decat oricare razboi, primul razboi mondial a prilejuit nu numai o mare desfasurare de forte, ci si o uriasa incordare a potentialului economic al tarilor participante. In ajunul izbucnirii primului razboi mondial, capitalismul in Romania se afla in prima faza de dezvoltare. Sub aspect economic, Romania era in aceasta perioada o tara agrara, cu o industrie in curs de dezvoltare, dar restransa. In ansamblul economiei dominau relatiile capitaliste, impletite insa cu puternice ramasite feudale in agricultura. In fata Romaniei se puneau in aceasta perioada un sir intreg de probleme: - desavarsirea procesului de infaptuire a statului national;
- ridicarea potentialului economic al tarii;
- infaptuirea unor reforme democratice si in special o noua legiuire agrara care sa solutioneze in taranimii, consolidarea independentei economice si politice. In acelasi timp datorita asezarii geografice, a importantei strategice, a legaturilor si resurselor sale, Romania era tinta actiunilor de expansiune economica ale monopolurilor straine, care patrunsesera in economia tarii si detineau pozitii puternice. Izbucnirea razboiului impunea Romaniei, legata prin tratatul din 1883 de Germania si Austria-Ungaria, sa-si precizeze pozitia. Cea mai buna solutie de adoptat a fost neutralitatea. Romania a ramas neutra intre 1914-1916, dar ea avea sa se confrunte cu doua mari probleme: a) Starea de razboi a influentat puternic economia tarii, rupand numeroase relatii, raporturi si legaturi economice;
b) Pe de alta parte perspectiva intrarii in razboi a impus masuri de pregatire.
Odata cu izbucnirea razboiului o serie intreaga de ramuri ale industriei romanesti s-au gasit dintr-o data in fata unor mari dificultati. Ramurile care exportau industria forestiera, petrolul, mineritul si altele au fost rupte de pietele lor traditionale de export si au fost nevoite sa-si restranga treptat activitatea. Din cauza razboiului marile puteri industriale din apus au introdus mari restrictii la export, fapt ce facea anevoioasa si adesea imposibila promovarea industriei romanesti, a materiilor prime din import, a masinilor, utilajelor si a pieselor de schimb. Drept urmare activitatea economica si-a restrans activitatea, preturile au inceput sa creasca, productia s-a redus, o parte din forta de munca a fost concediata.
Intreruperea legaturilor economice cu puterile industriale europene au afectat si procesul pregatirii Romaniei pentru o eventuala participare la razboi. Ca urmare a slabei sale dezvoltari economice, a dependentei fata de industria occidentala, Romania nu era in masura sa produca in interior cele necesare pregatirii militare pentru ducerea unui razboi la nivelul tehnicii de atunci. Inzestrarea armatei -; cu toate cheltuielile facute era insuficienta. In tara nu existau decat trei mari unitati specializate in dotarea armatei Arsenalul armatei, Pirotehnia Cotroceni si Puberia dar si acestea erau dotate cu mijloace tehnice restranse si neadaptate pentru producerea unui armament modern si in cantitati suficiente. Slaba dotare tehnica si insuficienta acesteia facea ca Romania sa nu fie in masura sa duca un razboi de lunga durata. In aceasta situatie guvernul a luat o suta de masuri menite sa asigure minimul de 30% din necesarul dotarii armatei, diferenta urmand a fi acoperita din import sau de la aliati. Desi in 1915 a fost creata o Comisie tehnica industriala, „transformata in Directia generala a muntilor” nu s-a putut realiza nici acel minim de 30% din necesarul dotarii. Cauzele acestei situatii au fost: slaba dezvoltare si dotare a ramurilor metalurgice, chimice, constructoare de masini, lipsa unor materii prime, utilaje si piese de schimb, a specialistilor, imposibilitatea procurarii din import a unor componente, materii prime, utilaje, starea de neutralitate facea ca nici una din taberele breligerante sa nu se arate dispuse sa sprijine dotarea si livrarea cu materiale a Romaniei, speculatiile, evaziunile de fonduri au facut ca o mare parte din sumele alocate pregatirii sa nu-si atinga tinta. Nici pe plan intern si nici din import nu s-au procurat cele necesare armatei. Aceasta stare a avut repercursiuni asupra desfasurarii razboiului-; cand in pofida eroismului de care a dat dovada -; armata noastra a fost infranta in primele ciocniri de armatele dusmane mult mai bine inzestrate tehnic.
Sub aspectul productiei, agricultura nu a avut prea mult de suferit de pe urma razboiului. In schimb, razboiul a adus prejudicii importului de cereale desi, statul a intervenit prin masuri de inlesnire a comertului exterior de cereale
Comertul exterior a avut cel mai mult de suferit odata cu izbucnirea razboiului mondial. Inchiderea stramtorilor Dardanele si Bosfor de catre turci a dat o lovitura puternica relatiilor comerciale ale Romaniei cu Anglia, Franta, Belgia, Olanda. Situatia creata de razboi era in favoarea Puterilor Centrale care prin acordurile cu guvernul roman, au absorbit, in anul 1915, 78% din exportul
romanesc.
Deci initial Romania a adoptat restrictii la import a unor produse cu exceptia porumbului, pana la urma in 1915 , guvernul a revenit la politica de libertate a exportului de cereale catre Puterile centrale. In Germania si As.-Ungaria statul a instalat monopol asupra importului de cereale fapt ce a facut ca nici o cantitate si nici pretul oferit cerealelor romanesti sa fie satisfacatoare. Ca raspuns si Romania a luat masuri similare creand in octombrie 1915 infiintand „Comisia centrala pentru vanzarea si exportul cerealelor si al derivatelor”. Aceasta comisie a primit atributii cu caracter de monopol de stat, ea capatand dreptul de a hotari:
- cantitatile necesare consumului intern;
- preturi maxime de vanzare in interior si preturi minime la export;
- dispunea de dreptul de a face vanzarii de produse agricole in strainatate;
- in atributiile ei intra si problema transporturilor pentru export.
Exportul de petrol a scazut simtitor desi cererea era extrem de mare si Germania facea mari presiuni asupra Romaniei promitandu-i pentru fiecare vagon de benzina un vagon de munitii si medicamente. In perioada 1913-1915 volumul fizic al exportului romanesc a scazut de peste 3 ori.
Si comertul exterior a avut de suferit de pe urma declansarii primului razboi mondial. Cantitatile de produse oferite pietei interne au fost insuficiente, iar preturile mari oferite la export pentru cereale si produse alimentare a determinat stocarea acestora. S-a incercat stabilirea unor preturi maximale la produsele considerate de prima necesitate. Aceasta masura a avut insa o eficienta redusa datorita revizuirii periodice a lor, revizuire care aducea majorarea lor.
Desi Romania s-a aflat in neutralitate la declansarea razboiului, totusi aceasta a influentat finantele publice si circulatia monetara a tarii. Veniturile tarii au scazut, in schimb cheltuielile bugetare au crescut, fapt ce a dus la deficite bugetare acoperite prin emisiune monetara. De asemenea, pentru a acoperi cheltuielile de inzestrarea armatei guvernul a facut 4 imprumuturi interne in valoare de 400 milioane lei de la B.N.R. precum si unele imprumuturi recente din strainatate Anglia si Italia pentru armament.
In perioada 1913-1916 -; masa monetara aflata in circulatie a crescut de 3 orei, fapt ce a alimentat inflatia si a condus la deprecierea leului in raport cu alte valute.
Ca o concluzie -; putem aprecia ca desi s-au facut eforturi pentru pregatirea tarii intr-o eventualitate intrare in razboi; slaba dezvoltare a economiei romanesti in cadrul international neprielnic a facut ca Romania sa intre in Razboi nepregatita corespunzator.
10.2 Economia Romaniei in timpul participarii la Primul Razboi Mondial
Dupa doi ani de neutralitate la 15 august 1916 Romania a intrat in Razboi de partea Antantei care ii recunostea drepturile sale asupra teritoriilor romanesti aflate sub stapanirea Antantei. Ungaria a incheiat cu aceasta o conventie politica si militara. Tratatul militar prevedea declansarea consecutiva a doua ofensive militare una din Grecia la Salonic si alta pe frontul mare in Galitia precum si sprijinirea Romaniei cu ornament si tehnica militara. Antanta nu si-a respectat conventia militara fata de Romania. Ofensivele preconizate nu s-au declansat, fapt ce a permis puterilor centrale sa concentreze pe forntul romanesc importante forte umane si tehnica militara.
Armamentul si tehnica militara nu au venit la timp. Dupa o rezistenta inversunata armata romana a fost nevoita sa se retraga reunind sa opreasca inaintarea trupelor germane pe linia Galati- Namoloasa-Focsani unde fontul s-a stabilizat.
In conditiile razboiului economia tarii a avut enorm de suferit. Mari distrugeri au fost provocate fie mde razboi, din ratiuni strategice militare au fost distruse sonde si instalatii petroliere, intreprinderi, cai ferate, poduri -; inclusiv podul de la Cernavoda, o parte din recolta, depozite de combustibil, cereale si alimente. Teritoriul ocupat a fost supus unui jaf economic voit si sistematic.
Situatia industriei -; a avut mult de suferit. In teritoriul ocupat statul major economic -; organism special constituit pentru jefuirea tarii -; a procedat la inventarierea masinilor si instalatilor ce nu au putut fi evacuate in Moldova si la trimiterea lor in tarile ocupate Antanta, Ungaria, Germania, Turcia, Bulgaria. In perioada 1 dec. 1916 -; 31 octombrie 1918 au fost exportate din Romania masini-unelte
57475 t, 1,140809 t produse petroliere, 201153 t lemn, 936,945 t sare, 8867 t alcool, tutun. La aceste cantitati trebuiesc adaugate cele utilizate sau consumate pe loc de administratie si dominate de ocupatie. Desi, Puterile Centrale preconizau reducerea Romaniei la rolul de anexa agrara, datorita propriilor necesitati de razboi, ocupantii s-au straduit sa refaca si sa repuna in functiune unele industrii din Romania. Asa de exemplu, au fost puse in functiune minele de carbune, pirita, sare, fabricile de hartie din Busteni, Campulung, de zahar de la Chitila, de bere Bragadiru, de conserve si marmelada, morile, fabrici metalurgice.
O atentie deosebita s-a acordat refacerii industriei petroliere. Toate Toate terenurile petroliere apartinand statului roman si tarilor Antantei au trecut sub stapanirea societatilor germane. S-au constituit trei comandamente militare germane speciale pentru exploatarea petrolului si a derivatelor.
Din necesitati militare -; strategice, cat si pentru trimiterea bunurilor jefuite in propriile tari, ocupantii s-au preocupat si de refacerea transporturilor. Pentru exploatarea petrolului s-a construit o conducta de petrol pana la Giurgiu.
In Moldova -; teritoriu liber -; situatia industriei era foarte grea, datorita faptului ca in general aceasta zona nu fusese industrializata avand o slaba potenta industriala. Se resimtea marea nevoie de materii prime, instalatii, forta de munca calificata, combustibil, produse alimentare. Instalatiile existente si cele evacuate nu puteau face fata necesitatilor armatei si populatiei civile. Desi s-au intreprins masuri de sporire a productiei de petrol, carbune, de exploatare a fondului forestier, masuri ce au facut ca productia de petrol si carbune a Moldovei sa creasca de 2-3 ori fata de perioada antebelica, acestea erau insuficiente.
Asa de exemplu puterea de macinat a morilor din Moldova era de 200-250 vagoane zilnic, necesitatile erau de 320 de vagoane faina si malai.
Totusi cu eforturile interne si cu sprijinul aliatilor, armata romana a fost dotata cu echipament si tehnica militara moderna, cu armament automat, 12 escadrile de aviatie, casti si masti de gaze, alimente si medicamente. In felul acesta, armata romana reorganizata si modernizata, supusa unui regim intens de instructie cu armament modern a putut sa restaureze in vara anului 1917 armata militara.
Agricultura a avut si ea mult de suferit de pe urma razboiului. Achizitiile de animale si inventar agricol, mobilizarea barbatilor, distrugerea unei parti din recolta a afectat serios potentialul alimentar al tarii.
La aceasta s-a adaugat jaful sistematic al ocupantilor tarii. Interesele economice au determinat puterile centrale sa treaca la organizarea activitatii din agricultura: s-a introdus munca obligatorie a tuturor persoanelor intre 14-16 ani, s-au refacut unele cai de transport, s-au marit suprafetele agricole cultivate din Oltenia si Muntenia. Teritoriul ocupat a fost jefuit de importante produse agricole pe urmatoarele cai:
a) consemnul efectuat pe loc de armata;
b) pachetele nelimitate trimise de membrii armatei de ocupatie in tarile de origine;
c) asa-zisul “export” al produselor agricole peste granita tarii fara plata de catre ocupanti.
Mari cantitati de cereale, animale, lana, au fost exportate in zonele ocupate intre 1 decembrie
1916 -; 31 octombrie 1918. Din Romania s-au expediat peste 2.161.105 tone de produse agricole la aceasta adaugandu-se pentru intretinerea armatei de ocupatie 1 milion tone cereale si circa 5 milioane vite, cornute, oi, porci, fara sa mai amintim pachetele trimise de armata acasa.
Deosebit de grea a fost situatia agriculturii din Moldova. Razboiul a adus o mare dezorganizare a activitatii agricole:
- 1/3 din lucrarile din toamna nu au fost realizate datorita lipsei de forta de munca, utilaje, animale;
- o parte din recolta anului 1916, nu a putut fi stransa din aceleasi motive. In aceasta situatie au fost intreprinse masuri speciale de stat:
- activitatea agricola a fost organizata cvasimilitar;
- s-a declarat obligatorie efectuarea muncilor agricole, a efectuarii culturilor si declararii stocurilor de cereale;
- a fost decretat total monopolul statului asupra comertului interior cu cereale;
- consumul intern a fost nationalizat;
- s-au luat masuri de reglementare a rechizitiilor, transporturilor, de import de seminte si de alimente, de repunere in fucntiune a morilor, etc.
Toate aceste masuri nu au putut suplini marea necesitate de produse alimentare.
Finantele, creditul si moneda
Intrarea in razboi a Romaniei a solicitat mari eforturi din partea finantelor tarii. Pentru a acoperi marile deficite bugetare ce in 1918 ajungeau la 1.273,2 milioane lei, guvernul a recurs la un noi imprumuturi in valoare totala de 1,2 miliarde lei. La aceasta se adauga circulatia in valoare de 1 miliard lei a ………de rechizitie. La aceasta se adauga banii tipariti de Banca Generala ce a capatat dreptul sa emita moneda dupa ocuparea tarii trupele germane, in valoare de peste 2 miliarde lei -; cu care dupa ce se cumparau produsele de catre ocupanti -; practic acestea nu avea nici o valoare, nici o acoperire -; banii de ocupatie putand fi tipariti la discretie. 10.3. Pacea de la Buftea Bucuresti si consecintele ei economice
Cu toate victoriile obtinute in 1917, incheierea pacii intre Rusia si Germania a………situatia militara a Romaniei care a fost nevoita sa incheie pacea de la Bucuresti, mai 1918.
Aceasta pace impusa de Puterile centrale statornicea de fapt jefuirea sistematica a Romaniei. Dupa natura lor, principalele prevederi din acest tratat se refereau la: a) cedari teritoriale b) petrol c) produse agricole d) transporturi si comunicatii e) navigatie si regimul Dunarii f) finante
Principalele bogatii (petrolul, cerealele) erau supuse unor reglementari amanuntite.
Petrolul -; exploatarea, prelucrarea si comercializarea produselor -; era concesionat pe timp de
30 de ani unui consortiu german-austro-ungar la preturile stabilite de acesta.
Timp de 9 ani -; pana in 1926 -; Romania trebuie sa dea Puterilor Centrale surplusul de cereale la pretul stabilit de acestea.
Transporturile si santierele navale de la Giurgiu

duminică, 11 noiembrie 2012

Economia si societatea in Romania(1859-1914)


Populatia

  In a doua jumatate a secolului al XIX-lea,populatia Romaniei a inregistrat cresteri importante.Acest proces nu era insa uniform si constant.La inceputul anilor ’70,de exemplu,populatia a scazut din cauza unei secete puternice si a unor recolte mai slabe.Populatia Moldovei inregistreaza cresteri mai lente decat cea din Muntenia.In ceea ce priveste structura etnica si religioasa,minoritati importante alcatuiau evreii si romii (tiganii).Dupa 1878,se adaugau musulmanii turco-tatari din Dobrogea.

  Economia

  Baza economiei a continuat sa fie agricultura.Ea avea un caracter preponderent cerealier.Graul,cultivat pentru export,va trece acum inaintea porumbului,ca principala planta cultivata.

  Relatiile agrare vor suferi schimbari dupa reforma intreprinsa de Cuza in 1864.Taranii sunt improprietariti pe loturile de pamant pe care le detineau inainte in calitate de clacasi.In acest fel,ei nu mai datorau prestatii boierilor,dar ramaneau aceeasi tarani saraci,deoarece proprietatile lor erau mici si slab productive.Neavand pamant suficient ca sa isi poata intretine familia,taranii se vedeau nevoiti sa lucreze in plus,pe pamantul boierilor,in schimbul unei mici plati in produse.Cresterea populatiei va agrava si ea situatia taranimii.

  In 1907 izbucnea o rascoala taraneasca de tip medieval,ultima manifestare de acest gen dintr-un stat european.Distrugerile infaptuite de tarani au obligat autoritatile sa intervina militar pentru restabilirea ordinii,ceea ce a provocat numeroase victime.Rascoala arata cat de fragil era procesul de modernizare din Romania.In 1913,liberalii introduc in programul lor ideea improprietaririi taranilor,prin redistribuirea de catre stat a unei parti din marea proprietate particulara.Aceasta noua reforma se va realiza dupa razboi,in 1921.

  Industria a facut pasi lenti in aceasta perioada.Se exploata petrolul,se prelucrau produsele agricole si se realizau numeroase lucrari publice,cai ferate,porturi,cladiri moderne in orase.Legislatia protectionista liberala a favorizat dezvoltarea industriala.

  Mediile sociale

  In mod formal,clasa boierilor disparuse,datorita abolirii rangurilor boieresti in 1858.Dar ea ramanea principala forta economica a tarii,precum si elita politica si culturala.Pentru a exploata mosiile le arendau unor intreprinzatori (arendasi) care formau o elita in lumea satului.

  Taranimea era clasa cea mai numeroasa.Spre deosebire de tarile europene occidentale,in randurile ei nu s-a dezvoltat o clasa prospera de mici proprietari independenti.Conditiile de trai si modul de gandire al taranilor,care nu se schimbasera mult din Evul Mediu,precum si lipsa lor de implicare in viata publica faceau din acestia o categorie atinsa foarte putin de modernizare.

  O importanta ascensiune a avut in aceasta perioada clasa de mijloc urbana,alcatuita din functionari, intelectuali,comercianti si mici intreprinzatori.Membrii ei aveau drept de vot,o slujba si o locuinta in orase, citeau gazete si se interesau de viata publica.Procesul de modernizare a Romaniei i s-a datorat in cea mai mare masura.

  Muncitorii,dintre care cei mai multi erau necalificati,aveau o pondere mai redusa in randul populatie urbane.Numarul lor creste insa,pe masura dezvoltarii industriei.

  Confruntat cu procesul modernizarii,clerul ortodox a suferit o drastica modificare de statut,fiind inlaturat din activitatea politica si subordonat autoritatilor laice centrale.El nu se va mai ridica din aceasta stare de subordonare fata de puterea laica,ceea ce va afecta capacitatea societatii de a-si impune opiniile in fata statului.

  Economia si societatea romaneasca au inaintat in aceasta perioada catre forme moderne.In acelasi timp,au persistat numeroase caracteristici ale unei tari subdezvoltate.Dar principalul instrument al modernizarii nu a fost societatea,in ansamblul ei,ci statul,care a impus,prin reformele sale,cele mai multe schimbari.

ECONOMIA sI SOCIETATEA ROMÂNEASCA DE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVIII-LEA PÂNA LA REVOLUTIA DIN 1848




            Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea, societatea româneasca, divizata în continuare în cele trei mari provincii, intra într-o noua etapa de dezvoltare caracterizata prin destramarea vechilor structuri, feudale, si prin afirmarea altora noi ce vor duce, în a doua jumatate a secolului urmator, la modernizarea tuturor sectoarelor de activitate si, în esenta, a modului de viata însusi.

            În comparatie cu tarile din centrul si apusul continentului, unde trecerea la capitalism si închegarea statelor nationale s-a putut realiza mult mai devreme si mai rapid, în spatiul românesc acest proces a întârziat si s-a desfasurat într-un ritm lent. Cauza principala a constituit-o dominatia straina : în primul rând cea otomana în Principatele Dunarene si cea a 414e44e ustriaca în Transilvania, iar dupa 1775 si în nordul Moldovei (Bucovina). Un alt factor de frâna în calea dezvoltarii economice l-au reprezentat cele patru razboaie ruso-austro-turce al caror teatru de lupta a cuprins timp de aproape doua decenii spatiul românesc.

În istoria românilor epoca moderna debuteaza cu revolutia condusa de Tudor Vladimirescu din 1821 si se încheie odata cu faurirea statului national unitar român în decembrie 1918. Societatea româneasca a cunoscut importante prefaceri în plan politic, economic, social, juridic si cultural. Procesul de modernizare a fost însa lent deoarece marii boieri - factori de decizie politica si economica - promovau ideea ca Principatele nu se pot axa decît pe agricultura. Marii proprietari, lipsiti de spirit economic modern, neposedînd capital lichid, exploatau proprietatea agrara prin intermediul taranilor clacasi, obtinînd profit prin comercializarea cerealelor. Ca urmare a acestui fenomen, agricultura a continuat sa fie ramura economica de baza în Principatele Române si în Transilvania.


            Agricultura

            Cultivarea pamântului, si îndeosebi productia cerealiera a fost domeniul cel mai afectat de vicisitudinile regimului social-politic si a constituit problema centrala a politicii agrare promovate de domnie. Pentru fortarea ritmului de dezvoltare a agriculturii, puterea centrala organizeaza ample campanii de extindere a suprafetelor cultivate, numeste boieri si executori însarcinati cu scoaterea silita a locuitorilor la arat, introduce metode moderne de control asupra potentialului agricol, se preocupa de importul de samânta si de ameliorarea sau introducerea unor plante noi de cultura. Transformarilor cantitative li se adauga schimbari calitative, corespunzatoare sistemului juridic al proprietatii. Aparitia în agricultura Tarilor Române a agronomului, a geometrului, a administratorului si a veterinarului reliefeaza directii noi de evolutie.

            Aceasta politica ilustreaza cresterea rolului statului în economie. Statul sprijinea ideea de modernizare a agriculturii prin înfiintarea Societatii de Agricultura, a învatamîntului agronomic si economic, a Comisiei Centrale de agronomie si economie rurala sau a Asociatiei economice ardelene. Au luat fiinta fabrici de masini agricole la Iasi, Bucuresti si Cluj. Trimiterea de bursieri în strainatate, organizarea fermelor model, cautarile teoretice si redirijarile practice - exprimate în activitatea lui Ion Ionescu de la Brad - sînt semnificative în acest sens.

            Cu toate acestea, cultura cerealiera, desi se extinde, ocupa arii extrem de restrânse. Astfel, în Modova, se lucra doar a sasea parte din câmpie si noua zecimi din pamântul arabil era nedestelenit.

            Eliberarea economiei de sub monopolul otoman si deschiderea pietelor europene pentru cerealele românesti dupa 1829 au marcat un adevarat salt pentru agricultura Principatelor Dunarene, determinând în anii imediat urmatori dublarea si triplarea suprafetelor cultivate îndeosebi cu grâu. De asemenea porumbul era cultivat în special în gospodariile taranesti. Secara se cultiva în amestec cu grâul, iar orzul si ovazul ocupa suprafete mari.

            Legumicultura înregistreza un puternic avânt începând cu ultimul sfert al secolului al XVIII-lea. Acum apar marii gradinari întreprinzatori care produc pentru piata oraseneasca si se organizeaza în bresle.

            De asemenea, pomicultura s-a dezvoltat într-un ritm alert, cultivându-se în special pruni folositi pentru producerea bauturilor alcoolice. Se mai planteaza pe scara larga meri, nuci, caisi, ciresi, etc.

            Podgoriile ocupa un loc important în economia româneasca, vinurile produse având mare cautare.

            Plantele tehnice - cânepa si inul - ocupa un loc mai modest în Tara Româneasca si Modova, dar în Transilvania se bucura de multa importanta, fiind folosite pentru producerea de tesaturi si confectii exportate peste Carpati.

            Cresterea animalelor continua sa ocupe un loc important în economie, dar, în acelasi timp continua sa fie frânata de fiscalitate, impozitul pe vite constituind una dintre cele mai sigure surse de venit pentru stat si domn. În acelasi timp taranii cresteau un numar mare de pasari aproape cu unicul scop de a le vinde pentru a face banii necesari platii birului.


Industria

Industria cunoaste o dezvoltare mai putin spectaculoasa. Industria avea nevoie de initiativa, capital, materie prima, forta de munca libera, sprijin economic, stabilitate. Însa nici unul dintre aceste atribute nu exista. Dominatia otomana în Principate, stapînirea habsburgica în Transilvania, Banat si Bucovina creau serioase bariere în calea dezvoltarii industriei. Pentru Principate, desfiintarea monopolului economic otoman, stabilitatea politica dupa 1834, dezvoltarea puternica a oraselor, a mestesugarilor si a comertului au creat conditii mai favorabile dezvoltarii industriei în favoarea reluarii unor eforturi care aveau deja o îndelungata traditie în societatea româneasca.

            Mineritul

            Principalele ramuri ale industriei extractive au fost extractia de aur si argint îndeosebi în Muntii Apuseni, cea de minereuri feroase în Banat si Hunedoara, cea de sare în Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania si Maramures, si de asemenea un început foarte modest de extractie a petrolului în sud si est. Prima masina cu aburi este introdusa pe domeniul minier al Zlatnei în 1838. În 1845 se introduc trei asemenea masini la Resita. Ca urmare a perfectionarii tehnice, productia de aur, argint, fier si alte metale creste necontenit.

            Pe masura extinderii mineritului s-a extins si munca salariata, aceasta oferind o mai mare productivitate muncii.

            De la sfârsitul secolului al XVIII-lea statul a încurajat mineritul si a început sa concesioneze particularilor un numar însemnat de exploatari miniere, ceea ce a condus la cresterea productiei. Acum încep sa se dezvolte societatile miniere de tip capitalist.

            În industria fierului datorita nevoilor militare ale Austriei, interventia directa a statului pentru crearea de întreprinderi s-a extins în Banat si Hunedoara. Din initiativa Curtii de la Viena, a început în 1769 construirea întreprinderii metalurgice de la Resita, pusa în functiune în 1771.

         

Mestesugurile

Orasele, mai cu seama, cuprind un mare numar de mesteri cu un profil tot mai diversificat. Astfel, de pilda, în Tara Româneasca la 1831 sînt înregistrate 74 de profesiuni în cuprinsul carora îsi desfasoara activitatea 11.200 de mesteri si calfe. În Moldova catografia din 1845 înregistreaza 8530 de mesteri si calfe care practicau 101 meserii. Adîncirea diviziunii muncii, utilizarea muncii salariate reprezinta indicii cu privire la dezvoltarea germenilor relatiilor capitaliste. Situatia este asemanatoare si în Transilvania. . În Banat si Transilvania se înfiinteaza ateliere de fabricat unelte si masini agricole, manufacturi în productia zaharului si a textilelor. În Moldova si Tara Româneasca manufacturile apartin boierilor si negustorilor. Existau manufacturi de postav sau tesaturi, de paste fainoase, de sticla, de lumînari, de unelte agricole.

            Industria casnica era raspândita la sate în toate regiunile tarii. Se practica pe scara larga tesutul pânzei de in, de cânepa, de bumbac, producerea de postav, de covoare si scoarte, confectionarea îmbracamintei taranesti, prelucrarea produselor animale, lucratul lemnului.

            Existau mestesuguri si pe domeniile boieresti si nobiliare ca si pe cele manastiresti, ca de exemplu : zidari, lemnari, fierari, rotari, potcovari, morari.

            O mare parte a mestesugurilor orasenesti a continuat si în aceasta perioada sa se dezvolte în cadrul corporatiilor sau al breslelor.  Breasla (corporatia) constituia o asociatie obligatorie a mestesugarilor de aceeasi meserie sau de meserii apropiate. Breasla detinea monopolul producerii si desfacerii pe o anumita piata, reglementa cantitatea, calitatea, pretul produselor breslasilor, stabilea locul de desfacere a produselor etc. Organul de conducere suprem era adunarea breslei, care avea drepturi legislative si judecatoresti si putea folosi mijloace de sanctiune precum amenzi, interzicerea lucrului, bataia etc.

            Ca organizatii de productie cu caracter de monopol, cu preturi fixe, breslele au devenit o frâna pentru dezvoltarea industriala : limitau productia, blocau inovatia si progresul tehnic, eliminau concurenta.

            La începutul secolului XIX, prin venirea masiva a meseriasilor straini în tarile române, prin întemeierea de ateliere în afara breslelor, acestea încep sa decada.

            În acest context au început sa se dezvolte ateliere mai mari decât cele traditionale, având între 30 - 200 lucratori salariati, utilizând tot o tehnica manuala dar bazata pe diviziunea tehnica a muncii, respectiv manufacturile. Acestea s-au dezvoltat în unele cazuri cu capitalul statului, alteori pe mosii, ca manufacturi nobiliare si boieresti. Uneori, la aceasta treapta au ajuns si fosti mestesugari îmbogatiti.

            Dar, pâna la jumatatea secolului al XIX-lea manufacturile evolueaza slab având ca obiect de activitate productia de postav, lumânari, sticlarie, ceramica, alcool si nedepasind 200 - 250 de întreprinderi localizate prioritar la sate. Mult timp, manufacturile din tarile române s-au înfiintat cu aprobarea domnitorului care acorda monopol de productie pe 5 - 10 ani unei singure întreprinderi, ceea ce împiedica crearea altora, excludea concurenta si frâna industria.

            Practic, la mijlocul secolului XIX, în domeniul industriei toate cele trei tari române se aflau mult în urma tarilor occidentale si central-europene, iar printre cauzele principale ale acestei situatii se numara : lipsa de capital, lipsa de protectie, lipsa de lucratori, neputinta guvernului.

Cu toate acestea, industria manufacturiera s-a dezvoltat pe scara redusa si nu a acoperit toate ramurile pentru a alcatui o baza si a crea o traditie de unde sa se poata trece la industria masinista, de fabrica. Începuturile industriei de fabrica au fost timide si au aparut la mijlocul secolului al XIX-lea. La Bucuresti si Iasi au functionat primele mori mecanice (1846, 1848). Au luat fiinta întreprinderi apartinînd industriei alcoolului si berii, cele de postav, chibrituri, lumînari, sticla, caramizi, silitra. Lipsa conditiilor nu a îngaduit ca aceste întreprinderi sa se dezvolte continuu si nici sa ocupe o pondere însemnata în activitatea economica a Principatelor.


Transporturile

            În toate regiunile românesti ca si între regiuni transporturile si comunicatiile s-au extins continuu. În 1845 în Tara Româneasca se voteaza Legea drumurilor, iar în 1847 se constituie o directie a lucrarilor publice, în cadrul careia functioneaza sectia podurilor si drumurilor. În ambele Principate în intervalul cuprins între anii 1835 si 1853 au fost construite drumuri în lungime de 775 km.

            În Transilvania, de regula, carausia de marfuri si transportul de calatori au început sa fie desfasurate de organizatii de transport specializate care foloseau mâna de lucru salariata. În Tara Româneasca si Moldova, pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea posta era folosita numai pentru corespondenta oficiala, dar ulterior a devenit accesibila si particularilor, în masura în care obtineau învoire de la stapânire. La sfârsitul secolului postele au început sa fie date în antrepriza la particulari. La mijlocul secolului XIX, pe drumurile dintre Bucuresti si Braila, Giurgiu, Focsani au fost introduse trasuri mari pentru sase persoane cu bagaje, pentru care se folosea personal platit.

            În ceea ce priveste transportul pe apa, pe râurile mari se practica transportul cu pluta care implica munca salariata, navigatia pe Dunare era efectuata de vase austriece si se facea si ea cu munca salariata. Transportul pe apa cu vase românesti cunoaste o anumita dezvoltare dupa 1834 când Tara Româneasca obtine libertatea de navigatie pe Dunare, iar în 1837, împreuna cu Moldova obtine acelasi drept si pe mare. Tot în acesta perioada Braila si Galati sunt declarate porturi libere, ceea ce conduce la cresterea traficului.

            Organizarea Serviciului National al Postelor în Principate si garantarea sigurantei transporturilor, alaturi de eforturile pentru navigabilizarea rîurilor interne (Siret si Prut) sau cautarea solutiilor pentru facilitarea legaturilor cu Transilvania reliefeaza aceleasi tendinte de a crea conditii favorabile pentru circulatia marfurilor si a oamenilor. Construirea unei flote fluviale prin activitatea santierelor navale de la Galati si Giurgiu se înscrie pe linia acelorasi preocupari de valorificare a productiei autohtone, de realizare a unor legaturi strînse si permanente cu piata internationala.

si în Transilvania sînt înregistrate eforturi de modernizare a drumurilor existente, de creare a unor noi drumuri, de organizare a transportului de marfuri si calatori. Transporturile de calatori organizate cu curse rapide între orasele transilvanene si Pesta, organizarea serviciilor de posta în interior sînt semnificative în acest sens. În 1832 lua fiinta Societatea de navigatie pe Olt pentru a înlesni legaturile cu Tara Româneasca. În 1847 G. Baritiu si A. Kurz se pronuntau în favoarea unei cai ferate care, legînd Brasovul cu Timisoara, sa urce spre Predeal si sa faca legatura cu porturile dunarene. Fara exceptie, partizanii dezvoltarii moderne au militat în favoarea îmbunatatirii transporturilor, fapt cu repercusiuni adînci pe plan social si economic.


Comertul

Schimbarile petrecute în statutul politico-juridic al Principatelor Române la începutul epocii moderne a creat conditii favorabile în dezvoltarea pe scara larga a comertului intern si extern. Prin nivelul la care se desfasoara, prin implicatiile multilaterale pe care le genereaza si prin consecintele adînci pe care le determina, comertul se înscrie pe directia capitalista, accelerînd procesul de dezvoltare moderna a societatii românesti.

            Ultimul sfert al secolului al XVIII-lea marca începutul revolutiei industriale în Anglia, revolutie care va continua si în primul sfert al secolului al XIX-lea. Acest mare salt în fortele de productie vest-europene, extins mai târziu si în alte tari, va genera un proces de crestere rapida a cererii de produse agricole pe pietele occidentale.

            În acest context, începând cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea în Banat si Transilvania s-a dezvoltat foarte mult comertul cu cereale. La începutul secolului XIX a aparut o conjunctura favorabila si lânei, iar exportul acesteia a atins cote însemnate. Un articol profitabil la export, din zonele care beneficiau de cai de transport pe apa a fost lemnul. De asemenea, negustorii de vite din Transilvania erau vestiti peste hotare.

            În Tara Româneasca si Moldova relatiile comerciale externe se loveau de monopolul instituit de Poarta Otomana în domeniul exportului a numeroase produse de prim ordin (grâu, oi, miere etc.) spre a se aproviziona cu prioritate la preturi fixate arbitrar de Constantinopol. Cu toate acestea ambele principate ocoleau într-o anumita masura poruncile Portii, contrabanda practicându-se intens. Dupa pacea de la Kuciuk - Kainargi din 1774, monopolul otoman a mai slabit si, pe lânga produsele colectate pentru Poarta, cele doua tari române exportau animale si grâu în Transilvania, Prusia, Austria, Polonia, etc. Importul era constituit în primul rând constituit în principal din articole industriale destinate consumului personal, cu deosebire de lux.

            Un loc aparte în comertul tarii avea în secolul al XVIII-lea Bucurestiul, orasul fiind cel mai mare centru comercial din sud-estul Europei. Comertul interior se desfasura prin pravalii, iarmaroace si comercianti ambulanti. În Principate, negustorii si mesterii au continuat sa fie organizati în bresle.

            Pe acest fundal general, legaturile comerciale dintre Transilvania, Tara Româneasca si Moldova s-au largit continuu, aparând astfel elementele unui început de piata nationala. Desfiintarea vamii dintre Moldova si Tara Româneasca în 1848 este rezultatul acestui proces îndelung pregatit.

În procesul de dezvoltare a pietii interne un rol important a revenit tîrgurilor saptamînale, bîlciurilor si iarmaroacelor, care devin mai numeroase si reprezinta puternice pîrghii de dezvoltare a relatiilor noi capitaliste.


            Circulatia monetara, creditul si finantele

Finantele si circulatia monetara reprezinta un sector important, care înregistreaza direct si repede nevoile de organizare moderna a societatii si care se cer adaptate pentru a crea un cadru corespunzator dezvoltarii istorice.

            Tara Româneasca si Moldova nu dispuneau de monede proprii si aplicau sistemul monetar turcesc, iar Turcia însasi, slabita din punct de vedere economic era invadata de o serie de monede straine. Pentru a face, totusi un calcul unitar, populatia era nevoita sa transforme aceste monede în leu. Pretul marfii se stabilea în lei, dar se achita în alte monede aflate în circulatie.

            Printre principalele monede de aur în circulatie la începutul secolului al XIX-lea, se aflau galbenul olandez, galbenul austriac, galbenul turcesc si de asemenea, circulau numeroase monede de argint.

            Ca si în Tara Româneasca si Moldova, si în Transilvania circulau numeroase specii monede de argint sau arama.

Regulamentele Organice au schimbat radical sistemul financiar, modernizîndu-l. În primul rînd a fost constituit bugetul, care îngaduia o stricta evidenta a veniturilor si a cheltuielilor. Pe baza recensamintelor organizate la 7 ani, au fost fixate impozitele - capitatia, în suma de 30 de lei pe an si dajdia, impusa unor categorii cu îndatoriri speciale. Categoriile privilegiate sînt desfiintate si incluse în rîndul birnicelor. Negustorii si mesterii sînt impusi la plata unei dari fixe (patenta). Impozitele indirecte sînt desfiintate. Bugetele includeau cu rigoare sumele datorate Portii, lista civila a domnitorilor, sumele necesare functionarii aparatului administrativ, întretinerii spitalelor, a scolilor, operelor de binefacere. Dependenta fata de Poarta, inexistenta unei monede proprii, circulatia unei apreciabile cantitati de moneda straina constituiau tot atîtea obstacole în procesul de modernizare a societatii românesti.

            În ceea ce priveste creditul, desi acum apar si unele forme mai evoluate, principala forma de credit pâna la 1848 ramâne camataria. Prin dobânzile si avantajele materiale pe care le obtineau camatarii a avut loc pe de o parte, acumularea în mâinile acestora a unor importante averi banesti, iar pe de alta parte a avut loc ruinarea unei mari parti a boierimii si nobilimii si a numerosi tarani liberi si dependenti.

            Rata dobânzii era determinata de cerere si oferta, în conditiile în care crestea cererea de împrumuturi, din partea taranilor, a numerosi mosieri ca si a statului, dar oferta de credit era relativ limitata. Drept urmare, dobânzile erau foarte ridicate.

            Nevoia tot mai mare de credit si lupta împotriva camatariei au determinat crearea primelor institutii destinate acordarii de credite în Transilvania. Astfel, la începutul secolului XIX a fost înfiintata « Casa generala de economii din Brasov » si « Casa generala de economii din Sibiu ».

            De asemenea, la începutul secolului XIX începe sa se foloseasca si conceptul de inflatie.